Din respect pentru tragedia care a lovit sportul romanesc, uciderea handbalistului Marian Cozma, pentru durerea familiei indoliate si a zecilor de mii de romani care i-au adus un ultim omagiu, am ales sa nu postez nimic altceva pe site in aceste zile. Dar lucrurile scapa un pic de sub control, se face un adevarat eveniment media din modul cum m-am bucurat eu dupa golul marcat Croatiei. S-a ajuns pina acolo cu enormitatile incit sa se scrie intr-un ziar ca i-am injurat pe spectatorii care ar fi sicanat-o pe Gina. Numai cineva rau intentionat ar putea afirma asa ceva, e absurd, un sportiv e concentrat la ce are de facut, nu la ce e prin tribuna in minutul 22 al meciului. :(( Nimeni n-a fost ostil in tribuna cu mine, cu familia sau cu prietenii. Azi am vorbit cu Gina pe tema asta si mi-a spus ca nu a avut nici o problema, toti in jurul ei s-au comportat civilizat. Atit despre acest subiect, as dori sa nu se mai faca interpretari, i s-a dat o prea mare importanta, s-a exagerat deja prea mult. 

 Revin la momentul marcarii golului. Am remarcat abia a doua zi modul in care m-am manifestat, din inregistrarile tv. Pe moment n-am realizat, a fost o descarcare pur si simplu, greu de descris, dar cei care au marcat vreodata un gol ma inteleg. N-am vrut sa injur pe cineva anume, n-aveam nici un motiv. Chiar si la adversari aveam multi prieteni, iar meciul n-avea o miza ridicata. E adevarat, mi-am dorit mult sa dau gol si sa invingem, pentru a avea un moral bun la jocul cu Serbia, pentru ca lumea sa-si recapete increderea in nationala. Imi pare rau ca m-am manifestat asa, nu ma caracterizeaza astfel de gesturi. A fost o experienta negativa din care am avut de invatat. O sa-mi controlez reactiile spontane de-acum inainte, indiferent ce stare de euforie ma va incerca.