Sint citiva ani de cind ne-am cunoscut. Eram la Stuttgart si m-a cautat un baiat, un ziarist de la Gazeta, vroia sa faca un interviu cu mine. Nu-l cunosteam, dar l-am simtit ca se pricepe la fotbal. L-am invitat la antrenament. Dupa sedinta de pregatire, am stat din nou de vorba. Era pasionat, ca unul care face parte din fenomen, nu doar ca un observator sau un critic. 

 Am terminat interviul, dar am continuat sa discutam. Eu nu sint un tip foarte deschis cu oamenii pe care nu-i cunosc bine, dar cu el am vorbit despre multe subiecte, i-am spus ce am eu pe suflet, ce probleme de adaptare am, ce diferente sint intre fotbalul estic si cel occidental si despre viata, in general. A lansat idei si pareri care mi-au placut mult si pe care am incercat sa mi le insusesc. Cred ca disponibilitatea si deschiderea mea au trezit un sentiment de amicitie respectuoasa. Din partea mea, sigur.

 N-am mai reusit sa ne intilnim de-atunci, sa stam de vorba, sa despicam fotbalul, desi am simtit nevoia sa vorbesc cu el, fiindca sigur m-ar fi inteles si mi-ar fi spus punctul lui de vedere sincer in dferite situatii. Dar ii citesc cu mare interes articokele. Imi place mult ce scrie, imi plac temele alese, parerile profesioniste, de cunoscator, imi plac ideile si viziunile lui. Nu ma ascund, citesc toata presa din Romania, tabloide, ziare de sport si generale, site-uri de stiri. Fiind departe de tara, simt nevoia sa ma informez, sa fiu la curent cu tot ce se intimpla pe melegurile natale, sa nu resimt prea tare departarea si faptul ca traiesc printre straini. Dar imi incep ziua cu articolul lui. Va recomand cu caldura si voua sa-l cititi. E ca o insula verde intr-un ocean poluat. Felicitari, Andrei Vochin. Felicitari pentru ca reusesti sa atragi publicul pe un segment profesionist, tehnic, bine documentat, intr-un domeniu sufocat de comercial.