Am promis ca va voi spune citeva povesti de cantonament. Va dati seama cite situatii se aduna intr-un grup de douazeci si ceva de tineri, care stau impreuna zile, sau saptamini. Am ales citeva situatii nostime, traite acum, in cantonamentul din Cipru, dar nu pot dezvalui numele actorilor. Poate le descoperiti voi. :-) Vreau sa ne amuzam putin, sa zimbim, sa uitam pentru citeva clipe de stres si de problemele cotidiene. Asadar...
Unul dintre colegii mei nu poate dormi noaptea, oricit ar fi de obosit, daca un o raza de lumina ii patrunde in camera, indiferent cit de firava este firicelul luminos. Pina si beculetul rosu, de veghe, de la televizor
il deranjeaza ingrozitor, asa ca il acopera cu leucoplast
si, mai mult, nu se linisteste pina nu mai pune si o patura pe el. Apoi, la fereastra, nu va
imaginati cum sint draperiile, cit de migalos sunt lipite intre ele! Mai mult, le lipeste si de pereti, stinga-dreapta, astfel ca lumina lunii sa nu patrunda citusi de putin in camera.
Un alt coleg are problema termica. :-)) Simte atit de tare nevoia de caldura incit il deranjeaza parchetul din camera mai ales cind se baga in pat, la somn. Consideridn probabil ca podeaua goala este prea rece, ia cuvertura de pe pat si o
pune pe jos in dreptul lui, pentru ca atunci cind deschide ochii, sa ii se para
ca tot parchetul este acoperit cu mocheta. Se simte confortabil doar daca isi induce mental ca tpotul este acoperit.
In incheiere, o amintire din copiaria altui coleg. Fiind pustan, abia promovat la prima echipa, este luat in primire de unul dintre cel
mai vechi jucatori. Asa se procedeaza de obicei cu copiii talentati, care promit, sint dati in grija fotbalistilor consacrati, sa prinda de la acestia ce inseamna profesionismul. Baiatul respectiv a intrat asadar pe mina unui din greii echipei, devenind colegi de camera. In care, normal, era un singur televizor. Programele la care se uitau le alegea fotbalistul cu experienta. Acesta, fost jucator in Germania si vorbitor fluent de limba germana, se uita de obicei la Pro7 si
ii cerea pustiului sa urmareasca atent orice emisiune, fiindca e foarte bine pentru el sa invete o limba straina. ;-)
Copilul, ascultator, urmarea Pro7. :D Acum, dupa ani acel pusti si-a reintalnit colegul de camera din acele vremuri. Si-au adus aminte de 'orele de germana'. Senin, fotbalistul ii recunoste mentorului: 'Eu abia asteptam sa pleci din camera ca sa ma uit pa Atomic, postul de muzica de atunci, la gagicile din videoclipuri. Cum schimbai pe Pro7, ma lovea asa un entuziasmat, ca dupa doua minute adormeam bustean. Zimbeam in somn cu gindul ca sint singur in camera, ca eu aleg programul televizorului si ca-l gasesc blocat pe Atomic si cind ma intorc de la antrenament :-)))
Cam atit, deocamdata. O sa va povestesc intimplari amuzante si cu mine in prim-plan. Pina atunci, sper sa invingem Cipru si sa va dam un motiv in plus sa zimbiti.
