Nici nu mai stiu cind am trecut granita de la copilarie la maturitate. Sau nu vreau sa cred ca am trecut-o. Dar in fiecare an, de ziua copilului, simt ca anii se-ntorc, ca sint din nou un pici zvapaiat, rasfatat de adulti si reclamat de colegii de joaca: 'Mamaa lu' Cipriaaaannn!' :-) Vreau sa serbez alaturi de toti copiii aceasta zi, despre care eu cred ca e foarte importanta din cel putin doua motive: 1) te atentioneaza sa te bucuri la maxim de fiecare secunda a copilarii, sint momente unice dupa care vei tinji apoi, si 2) ne permite si noua, adultilor sa nu ne fie teama sa mai fim copii atunci cind ajungem mari!

 Nu sint foarte departe de copilarie ca virsta, dar deja ma hranesc cu amintiri si parca asa de mult a trecut...Imi placea enorm sa ma joc, sa visez la ce voi face cind voi fi mare, sa caut dragostea parintilor, sa primesc incredere, incurajari. Nevoi si activitati care se regasesc si la adulti, dar noi sintem prea ocupati si prea seriosi sa 'copilarim'. Eu recunosc, imi place sa 'copilaresc', mai ales pe 1 iunie, cind, am mai spus, timpul parca se intoarce. Am avut noroc si mi-am prelungit joaca preferata a copilariei, fotbalul, care acum a devenit meserie si sper, performanta de nivel inalt atita timp cit reprezint Romania in competitii! Tocmai de aceea as vrea ca toti copii sa indrazneasca sa-si urmeze visele, sa-si prelungeasca jocurile si cind vor fi mari, sa se implice cu aceeasi pasiune in toate activitatile.

 Toata dragostea mea pentru fiecare copil de pe Pamint! La multi ani, ingerasi!